Glance, to fear stepping.

Mi-am lasat bagajele in prag si asteptam sa-mi pice un ajutor din cer. Desi acceptasem sa iau parte la acest proiect, eram oarecum speriat. Nu stiam cat de un eram in rolul de profesor, mai ales pentru adolescenti, care se apropiau de varsta mea, deci aveau deja o personalitate bine conturata si un stil de a lucra suficient de profund.
Am suspinat scurt, zambind ca pentru mine.

Jennifer astepta iritata camionul cu lucrurile sale. Deja intarziase 20 minute. Marsaluia nervoasa prin intreaga curte, simtind cum sangele i se urca la cap din cauza nervilor.
Camionul cu pricina sosi in sfarsit, insa se confrunta cu o noua surpriza:soferul nu intentiona sa o ajute sa'si urce lucrurile. Iritata, urca de una singura primele cutii, realizand totusi ca nu are nici o sansa sa urce contrabasul si orga de una singura.
Se opri in dreptul primei usi ce'i iesi in cale. Respira greu,datorita oboselii iar mainile'i tremurau.'Se pare ca asta'i singura solutie'
Batu de trei ori in usa, tare si hotarat.

Fara graba am deschis usa, impingand-o doar usor. Am intampinat-o pe cea din fata mea cu un zambet, dar nu am reusit sa o salut, caci observasem oboseala care o incerca. Am invitat-o inauntru cu o miscare, sperand sa aflu mai multe detalii despre situatia ei.
- Te simti bine ?
I-am adresat o intrebare cam fortata in cele din urma.

'-Asa cred' Isi regla usor respiratia, adoptand o postura mai demna. Era oarecum usurata ca intalnise o persoana de sex masculin,din moment de o doamna nu era chiar in masura sa-i ofere ajutor.
'-Ma numesc Jennifer Reed.Se pare ca vom fi vecini.
Zambi stanjenita,aranjandu-si esarfa.
'-Daca nu-i prea mare deranjul,as dori sa va cer ajutorul.Camionul cu lucrurile mele a sosit,insa indivizii care trebuiau sa ma ajute nu au aparut.Mai am cateva cutii si instrumente cu care nu ma descurc de una singura.'
Ii displacea postura aceasta,insa circumstantele nu ii ofereau alta alternativa.

Am zambit larg in timp ce imi descheiam deja haina, si imi suflicam manecile pana aproape de cot.
- Sigur, nu e un deranj.
Am iesit alaturi de ea, uitand sa ma prezint si eu. Eram obisnuit sa fiu recunoscut de oameni peste tot, si probabil mi s-a cam urcat la cap.

Il indruma pana la camion, iar mai apoi spre usa apartamentului acesteia,care nu era prea departe.Din fericire nu mai avea prea multe bagaje. Isi ridica violoncelul si se indrepta incet spre intrare. Crapa usa apartamentului si se strecura inauntru, sprijinind insturmentul langa canapea, alaturi de doua chitare ratacite, o orga si niste microfoane.
Isi astepta vecinul langa usa, apucand repede doua cafele -proaspat cumparate de la magazinul din colt- .
Rasufla usurata gandindu-se ca acestea vor fi ultimele cutii.