"All life is an experiment. The more experiments you make the better."

Razele soarelui dansau jucăuşe printre ramurile subţiri şi firave ale copacilor, atingând cu delicateţe sticla ferestrei al atelierului. Tânăra privi pentru câteva clipe către peisajul ce se întindea în faţa ochilor ei iar un zâmbet finuţ se picta pe buzele roşii. Se întoarse încet pe călcâie privind pânzele câtorva tablouri umplute de culori calde, altele reci, ce acum câteva ore erau de un alb imaculat.
Învârtea creionul pe unele coli de hârtie întinse pe masă; terminase două-trei schiţe pentru un alt tablou însă de data aceasta dorea să îmbine mai multe elemente din fiecare idee. Fără să mai adauge şi altceva, trase aer adânc în piept şi îşi pregăti numai-decât pensoanele, culorile şi tabloul cu pânză albă pe şevalet. Îşi prinse părul într-un coc dezordonat, lăsând câteva şuviţe roşcate să-i alunece delicat pe gâtul albicios. Tânăra îşi umezi uşor buzele şi imediat luă un penson în mână, trecându-l prin puţină culoare şi atinse uşor textura pânzei cu aceasta, fără să mai remarce ceea ce se întâmpla în jurul ei.

Se apropie de intrarea in atelierul de arte vizuale, avand in mana cateva foi si caiete cu lectii, desi planul nu-i era nici lui cunoscut inca. Spera sa reuseasca sa fie spontan. Intra fara rezerve, zambind calduros pentru oricine ar fi intalnit acolo. Indiferent ca urma sa fie profesor, era hotarat sa fie si o persoana agreabila.
- Hei.
Saluta scurt, vrand sa adauge si " ma bucur sa te vad aici ", deoarece era incantat sa zareasca adolescenti intr-adevar preocupati de arta. Se apropie usor, si ii privi munca din spatele ei, sperand sa nu o deranjeze.

Mergeam fluierand pe hol cu un bloc de desen la subrat si priveam atent pe oricine trecea pe langa mine.Intrun final mam oprit langa usa atelierului si am privito indelung.Te rog sa nu fie plin de infumurati inauntru,te rooog!Ma gandeam zambind putin stanjenit si apoi am intrat deschizand usa larg.
-Salut!Am spus cu un zambet larg pe fata si apoi mam indreptat increzator inspre un sevalet aflat mai in spatele atelierului langa geam.Cand am ajuns langa el mi-am lasat geanta pe jos si miam pus blocul de desen pe sevalet in locul panzei si apoi mam asezat privind in cele din urma mai atent prin clasa.

Captivată în tot ceea ce făcea, nu remarca nici măcar o mişcare prin jurul său. Mai înmoaie de câteva ori pensonul prin pasta densă, trecând iar şi iar peste pânza ce acum câteva clipe era de un alb imaculat. Trase aer adânc în piept şi se dădu doi-trei paşi înapoi, încât să analizeze tot ce realizase până acum. Întinse braţul înainte, perfect drept, ţinând pensonul în mână şi cu un ochi închis începu să măsoare proporţiile. Însă tresări uşor când un tânăr îşi făcuse apariţia în atelier. Îşi dădu câteva şuviţe roşcate la o parte şi afişă un zâmbet finuţ pe chip.
- Hei şi ţie. salută pe un ton calm şi plăcut auzului, privindu-l doar o clipă pe tânărul respectiv însă peste câteva momente, îşi mai făcu apariţia încă o persoană. Clipi de câteva ori şi îi privi pe ambii printre genele dese, salutându-l la fel de amabilă şi liniştită pe al doilea.

Stateam bleg in fata sevaletului si priveam la pictura fetei roscate pierdut in spatiu parca.Apoi mi-am revenit si am scos creionul din geanta de umar si am luat blocul de desene pe genunchi lam deschis si am inceput sa desenez pe prima foaie.Cam ce aveam in minte eu era fata roscata cu sevaletul in fata si cu lumina de la fereastra revarsanduse pe ea.Insa eu nu lucram decat cu creionul deci desenul nu avea sa aiba culoare.De aceea trebuia sa exprim totul prin umbre si constraste.

Se întoarse uşor pe călcâie, pregătindu-şi pe paletă alte câteva culori, căci totul avea să capete un contur expresionist, folosind constrastul dintre roşu şi verde. Putea picta în diferite stiluri, favoritul ei fiind suprarealismul dar curentele moderniste o făceau să capete o altă viziune atât plastică, cât şi în cea reală. Termină în câteva clipe îndelungate tabloul, pasta colorată fiind densă, specific expresionismului, culori puternice, constrastante.
Îşi suflecă mânecile cămăşii, lăsând pensonul în dreptul tuburilor şi a paletei, dându-se din nou câţiva paşi înapoi pentru a-şi analiza lucrarea. Nici nu băgase de seamă că se murdărise pe mâini şi pe faţă, nu asta o preocupa în mod deosebit, ci să-şi finalizeze tabloul atât pentru ea însăşi cât şi pentru ora de atelier. Luă o cârpă mică de pe o măsuţă, ştergându-se încet pe mâinile subţiri, dorind în acelaşi timp să nu-şi deranjeze prea mult colegii de atelier, în acel moment.

Desi nu se mai miscase un timp, urmari totul in jurul sau. Se indrepta la un moment dat spre birou, adica chiar in centrul incaperii, si trantind oarecum dosarele pe masa, trezindu-i pe toti la realitatea lui, zambi fiecaruia in parte.
- Impresia mea este mai mult decat una placuta in acest moment, desi este primul petrecut alaturi de voi, probabil imi v-a ramane mereu intiparit. Nu stiu daca ma intelegeti, dar credeti-ma ca placerea voastra si talentul, nu este suficient pentru ecuatia care m-a adus poate pe mine in lumina de care ma bucur astazi. Faptul ca lucrati temeinic, exersandu-va mana, si faptul ca va puteti dezlipi de ce va inconjoara cand creati, este cheia voastra, a tuturor spre drumul dorit. Poate veti considera vorbele mele de prisos acum, deoarece nu sunt nici cel mai bun si nici cel mai batrand din domeniu, dar asa simt nevoia sa va salut, dragi artisti in devenire.