Exit, is the entry for me.

Am suras, intregul chip exprimand starea de extaz in care ma aflam. Eram incantata de ocazia care mi se oferea, si am tras cu putere de usile salonului, inaintand in veranda, cu incredere oarba. Fara sa ma mai obosesc sa inchid in urma mea, am inceput sa-mi invart gratios trupul pana in mijlocul incaperii, asezandu-ma la masa de lucru deja pregatita cu tot ce-mi era necesar la indemana. Am luat tocul intre degete si inclinandu-l, am inceput sa ma descarc in goliciunea foii, "pictand-o" nu numai cu cerneala albastra, ci si cu sentimentele mele.

Ma plimbam aiurea ca intotdeauna pe unde ma duceau picioarele si fluieram vesel.Am observat cu coada ochiului o usa deschis si mam gandit Hey...de ce nu?Asa ca am intrat tiptil si am inchis usa foarte incet in urma mea.
Inauntru era o fata blonda,subtirica si parea concentrata la o foaie ca si cum ar fi vrut sa o faca sa arda.
-Te-a enervat foaia?Am intrebat bland ca sa nu o sperii.

Mi-am ridicat privirile speriate, tresarind si eu odata cu ele. Am ascuns imediat foaia sub un alt teanc nu foarte ordonat si le-am acoperit pe toate cu mainile. am inghitit in sec, incercand sa zambesc.
- Buna... Uhm, nu, nu chiar. Doar, faceam o tema...
Am balbait o scuza, ce-i drept foarte uzata si patetica, dar imi era frica sa spun mai multe unui necunoscut, care probabil avea sa plece imediat...

Am zambit dulce si mam apropiat de ea.
-Despre ce e tema? Daca nu te superi ca intreb...Am intrebat tot zambind si asezanduma neinvitat pe un scaun de langa ea.Am inceput sa o privesc mai atent si sa o studiez vesel asteptand sa imi raspunda.

- Uhm...
Mi-am muscat buza inferioara, incercand sa gasesc ceva plauzibil de data aceasta. Mi-am indepartat vizibil chipul de al sau, cand el se aseza pe scaun, continuand insa cu un zambet instinctiv si o expresie usor aeriana.
- Pai, e despre...Uhm, mine !
Am raspuns brusc, regretand apoi.

Mam luminat la fata si zambit larg.
-Pot sa vad?Te rog? Stiu ca nu ma cunosti si probabil e ciudat sa ai arati lu un strain dar vreau sa vaad.Am spus pe un ton de copilas mic ce cere bomboane cuiva.Chiar eram interesat sa vad ce a scris in acea tema despre ea insasi.Eram curios ce parere are despre propriai persoana.

Am inceput sa ma sperii, auzindu-i rugamintea fierbinte, nestiind cum sa o scot la capat. M-am ridicat brusc, luand si foile in mana si m-am indreptat in fuga spre iesire. Chiar cand credeam ca urma sa ies si sa scap, m-am impiedicat si am imprastiat toate filele prin incapere, iar eu ma aflam in centrul lor, cu fata spre podea, sprijinindu-ma in maini.
Atat de jenant...

Ma incerca un ras ingrozitor si cred ca mi-au dat lacrimile de la abtinut dar mi-am inghitit imboldul si mam ridicat si am fugit la ea...
-Esti bine?Am intrebato luando de mana si ajutando sa se ridice.
Cel putin rasul imi trecuse.
-De ce ai fugit?Daca nu vrei sa imi arati nu trebuie.Am spus zambind intelegator.

- Ar fi fost o varianta mai buna... Cred ca ma simteam precum personajul din piesa mea si am simtit nevoia sa fug...
Am raspuns, fiind ajutata de el sa ma ridic. Am privit cu teama in jur, nestiind de unde sa ma apuc de strans. Am luat o pozitie de copil indignat si am fugit, trantindu-ma pe canapeaua moale si lunga. Imi pierize cheful, inspiratia si rabdarea.
- M-a coplesit oboseala. Nu strang nimic...
Am raspuns bosumflata, avand chipul cufundat in perne.

Am ras scurt de comportamentul ei copilaresc si mam pus sa strang foile calm fara a citi ce era pe ele.Nu voiam sa le citesc daca ea nu ma lasa.
-Poftim.Am spus asezandule pe masa apoi asezanduma si eu pe un scaun fata in fata cu ea.Miam sprijinit coatele pe genunchi si am privito intrebator.

L-am privit cu o curiozitate fanatica tot timpul, fiind incantata. Am zambit, privindu-l cu atentie calma in ochi cand se aseza din nou langa mine, si am luat o pozitie mai cuviincioasa pe canapea, aranjandu-mi rochia.
- Nu ma privi asa... Stiu ca sunt stupida acum. E doar oboseala de vina...
Am marturisit ducandu-mi mana dreapta la fruntea mea alba si fierbinte.

Am zambit intelegator urmarindui toate gesturile si expresiile.
-De ce esti asa obosita?
Am intrebat calm simtinduma ca si cum faceam pe pihologul cu ea.Doar ca pe mine chiar ma interesa ce avea de spus.

- Nu e mare lucru. Am scris, si apoi am scris din nou... iar dupa asta, am terminat de scris.
Dupa ce mi-am incheiat penibila explicatie, mi-am lasat din nou capul pe o perna, inchizand ochii si bucurandu-ma de acel moment.
- Cine esti ...?
Am intrebat cu emotie in glasul stins, vrand sa aflu si eu ceva.

Am zambit auzindui explicatia.
-Eu sunt Dimitri.Sunt elev aici.Am spus vesel chinuinduma ca intotdeauna sa vorbesc fara accent rusesc insa mai aveam si scapari mai ales cand imi spuneam numele care era rusesc.

- Interesant nume... Foarte frumos.
Am ingaimat, ridicandu-mi chipul doar sa-i zaresc expresia.
- Rusesc...
Am zambit, intinzand mana mea mica si cam vanata in acel moment spre el.
- Eu sunt Dominique...
Precum el, imi dadusem si eu de gol originea, dupa accentul frantuzesc.

Iam strans calduros mana si am zambit orbitor.Eram fericit cand faceam oamenii sa se simta mai bine.
-incantat.Am spus scurt insa plin de intelesuri.Cel putin pentru mine.Fata asta era complicata si diferita insa imi placea.Era adorabila pana in cele mai mic amanunte.

M-am ridicat brusc, si intreptandu-ma spre foi, am luat-o pe cea scrisa cel mai recent, adica cea cu care ma surprinse adineaori alaturi, si am ridicat-o spre el, zambind scurt.
- E schita unui spectacol in trei acte...
Am recunoscut, nestiind cum sa ma scot mai bine, in cele din urma, pentru a nu ma crede o ipocrita.

Am zambit insa nu am luat foaia ci am lasato pe ea sa continue sa imi explice ce scria acolo.Eram putin sadic si imi placea sa tachinez asa ca asteptam sa inceapa ea sa imi zica ce si cum statea treaba.Afurisit mai eram.Deci am continuat sa o privesc tacut asteptand urmarea.

Am facut o pauza cam lunga, asteptand o reactie, dar nevazand nimic, mi-am zis ca probabil nu mai era interesat. Mi-am muscat usor buza inferioara si dupa ce m-am fastacit putin, am reluat.
- Piesa este o drama, nascuta din sentimentele contradictorii si divergentele a doi tineri obligati sa se casatoreasca. Actiunea e plasata in epoca victoriana...
M-am oprit brusc cand am auzit pasi pe coridor. M-am indreptat spre usa, apoi am impins-o putin si am zarit doi tineri care se sarutau. Am rosit, apoi am inchis repede usa, rezemandu-ma cu spatele de ea.

Am ascultat interesat cum vorbea si aveam impresia ca avea talent de orator.Apoi cand sa dus la usa si sa intors deodata toata rosie mam ridicat si mam aproapiat de ea.
-Ce sa intamplat?Nu mai continui cu ce imi ziceai?Intreb incercand sa deschid usa sa vad ce a vazut ea dar nu prea pot pentru ca imi blocheaza calea.

- Nu deschide... Le vei incalca intimitatea....Cred.
Am raspuns repede, inrosindu-ma mai tare. Am inceput sa strang in mana manerele usilor, si am zambit scurt si subtil, ca pentru mine.
- Nu stiu ce sa zic, dar mie nu mi-ar face placere sa fiu deranjata in acele momente... Daca as trai ceva asemanator.
Am raspuns din nou, izbucnind intr-un ras batjocoritor, care mi se adresa mie.

Am ridicat din umeri si mam pus in fata ei lipindo intre mine si usi.Iam pus mainile pe solduri si miam lipit buzele de ale ei.Dur dar placut,flamand si totusi calm.Apoi mam departat putin si am privito in ochi.
-Daca ai traii ceva de genul?Am spus cu respiratia putin sacadata.

Am tresarit involuntar, apoi mi-am desprins mainile de pe manere, privind aeriana inaintea mea, aproape printre gene.
- Daca as trai asa ceva...ar insemna ca cineva chiar tine la mine...
Am raspuns cu un tremur si o frica necaracteristica in glas. Am cazut in genunchi, cu toata puterea mea sleita, lovindu-ma...
Durerea imi parea mai placuta.

Mam lasat si eu jos prima oara in genunchi apoi mam laat in fund si iam cuprins fata cu palmele si am sarutato din nou doar ca mai pasional si mai intens dezmierdandui limba cu a mea si apoi muscando usor de buza inferioara.Am continuat sa o sarut asa un timp apoi mam departat din nou.
-Si asta ce iti spune?Am intrebato privindo cu ochii intredeschisi si putin imbunjorat de indrazneala mea...si chiar nu imi mai puteam tine accentul in frau.

Nu intelegeam cum de imi permiteam sa ma bucur de acele momente, dar recunosc ca tanjeam dupa ele. Mereu am scris despre astfel de scene, dar sa traiesc... era inedit si incomparabil.
- Ori esti un actor foarte bun...
Am raspuns cu prima varianta din fraza completa, apasand pe cuvinte, in timp ce-i analizam chipul si expresiile, in timp ce eu aveam o privire timida si chipul imbujorat.