Exit, is the entry for me.

Eram pe punctul de a ma ridica dar am cedat si mam lasat din nou pe spate pe canapea.
-Pai...atunci ce e cu tine?Regreti?Am intrebat privindo patrunzator si voiind sa stiu adevarul.

- Urghhh ! cum poti sa ma intrebi asa ceva ?! Bineinteles ca nu regret !
Am spus indignata de intrebarile lui. Mi-am incrucisat bratele, intorcandu-mi privirea de la dansul.
- Poate tu regreti si vrei sa te scoti frumos... Doar tu esti cel care vrea sa place !
Am raspuns cu o voce ceva mai ridicata, simtind insa cum ma podidesc lacrimile, ascunzandu-mi anume chipul trist, vrand sa par puternica in fata lui si hotarata.

Am zambit slab,o umbra de zambet, si apoi am intins mana mangaindo pe obraz.
-Nu vreau sa plec si nici sa ma scot.Si in nici un caz nu regret.Dar mi se parea ca te simti prost si nu stiu...nu vreau sa te stanjenesc sau deranjez cu ceva.Am spus pe un ton calm dar grav continuand sa ai mangai obrazu.

I-am atins usor mana mana cu degetele, jucandu-ma un pic, apoi i-am indepartat-o brusc, simtind cum lacrimile imi curg siroaie pe ambii obraji imbujorati. Mi-am cufundat chipul scaldat in perne, in timp ce cu mainile facute pumni loveam suprafata patului, undeva in dreptul gatului meu.

Trebuie sa recunosc:chiaar nu ma asteptam la o cadere nervoasa din partea ei dar hei...surprize se intamplata.
Mam lasat repede inainte si am prinso de incheieturile maininlor tinando sa nu se mai zbata si mam asezat langa ea astfel incat capul ei era putin mai jos de gatul meu.
-Gata,gata.De ce plangi?Am intrebato sarutando pe cap.

Am inceput sa sughit, tragand usor de mainile mele, dar fara folos. Mi le tinea prea bine, iar in cele din urma am renuntat si mi le-am lasat prada lui. Am inceput sa tremur, desi nu-mi displacea in totalitate scena.
-Scuze...
I-am raspuns stins ingrijorarii.

-Nu-i nimic...Am spus calm respirandui in par si sarutando pe crested.Nu aveam sa o las de izbeliste singura.Voiam sa stau cu ea pana cand se calma si putea discuta normal cu mine.

Am inceput sa respir sacadat, apoi mai regulat, iar in cele din urma calm si relaxat. Am vrut sa-mi eliberez mainile dar nu stiam cum asa ca m-am multumit sa raman asa pana cand avea el de gand sa reactioneze.

Ai simteam pulsul la cum o tineam de maini asa ca atunci cand sa mai potolit miam eliberat stransoarea si si am inceput sa o mangai pe cap cu o mana.
-Mai bine acum?am intrebat linistitor.

Am dat afirmativ din cap, realizand abia acum ca el statuse cu mine in tot acest timp.
- Merci...
I-am raspuns cu un accent frantuzesc, intorcandu-mi chipul cu expresia imblanzita spre el, dar fara al privi in ochi, de frica.

Cum am auzit multumirea am stranso in brate foarte tare.Probabul si de fericire ca nu era suparata pe mine si pentru ca era foarte adorabila si imi venea sa stau asa cu ea muuult timp.

Am suras, prinzandu-ma cu ambele mainile de umerii lui, pe la spate, pentru a-i simti mai bine imbratisarea. Eram placut surprinsa si incantata de rabdarea si bunavointa lui fata de mine.
- Merci...merci....
Am repetat cuvantul, incepand apoi sa vrobesc cateva fraze in franceza, soptindui-le la ureche.

Mi sa ridicat parul pe tot corpul si mi sa facut pielea de gaina cand mia soptit in franceza la ureche.Ai simteam respiratia calda si tonul senzual.
Cine tachineaza pe cine acum?Mam gandit zambindumi mai mult mie.
-Pentru nimic.Iam raspuns in rusa.

Am izbucnit intr-un ras scurt, apoi am incercat sa mi-l controlez, ducandu-mi o mana la buze, dar fara a le presa. Era un gest superficial...
Accentul lui imi starnea o oarecare curiozitate si interes.

Am zambit si eu putin fortat deoarece nu stiam de ce radea ea.
-Ce sa intamplat?Am intrebat putin precaut.Nu imi prea placea sa rada cineva de mine...decat daca era radeam si eu de mine.

- De ce crezi ca rad de tine ?
Am intrebat usor amuzata, dar zambitoare.
- Rad de noi... De amandoi.
Am marturisit intr-un final, calmandu-ma intr-un timp scurt.

Am privito zambaret si am sarutato pe frunte.
-Asa suntem de comici?Am intrebat razand si eu.

- Nu vreau sa ma pripesc...
Am raspuns, ridicandu-ma lent, si indreptandu-ma in pasi lenti spre usa incaperii.

Am privito putin mirat si mam ridicat si eu in picioare.
-Pleci?Ma lasi aici singur?Am intrebat pe un ton putin cam plangacios.

Am suras din nou zgomotos, in timp ce ajungand langa usi, le-am inchis cu cheia de aceasta data, intorcandu-ma mai apoi si sprijinindu-mi spatele de suprafata lor dura.
Am ranjit scurt, inaltandu-mi privirile.
- Sa nu mai fim deranjati...