The walking away ! with you

Se plimba alene pe holurile largi ale institutului, fiind oarecum mirat de lipsa studentilor. Vasuze putini si se astepta la mai multi, dar poate intr-adevar putini erau cei talentati si suficient de pasionati. Se opri intr-un colt, hotarandu-se sa analizeze trecatorii, intampinandu-i si cu un zambet. Inspiratia ii lipsea, dar avea cateva foi la indemana si o bucata de carbune, in caz ca ar fi zarit un chip mai special, pe care ar fi dorit sa-l pastreze in memorie.

Le urmaream fascinat pe cele doua adolescente, pregatindu-mi deja foile. Totusi, nu ma puteam hotari daca sa le analizez in continuare miscarile ample si expresivitatea trupului si a chipului, sau sa incep o schita. Totusi am ramas nemiscat, bucurandu-ma de scena. Ma gandeam ca astfel de momente inedite nu pot fi surprinse si redate intocmai pe hartia.
Am suras nu foarte zgomotos, incercand sa-mi ascund zambetul cu mana.

In toata magia care se crease in jurul adolescentilor, cel mai fascinant i se parea de departe tanara care acum ii delecta pe ceilalti, fara sa se omita pe ea, cantant la chitara. Toata atmosfera era in mainile ei finute, dar foarte capabile. Se apropie de dansa, oprindu-se chiar in fata ei, asteptand cu calm, sfarsirea cantecului, si reactia ei.
Nu credea ca este cunoscut si in lumea muzicii, desi daduse cateva concerte in adolescenta lui, la cateva evenimente, filmate de altfel.

Am suras scurt la salutul ei, privind curios in jur, in semn de, " ne lasati singuri ...", iar o tanara care intelese aluzia mea, ii trezi si pe ceilalti, in scurt timp disparand toti. Am oftat, intorcandu-ma pe calcaie spre, privind-o din profil, in timp ce m-am sprijinit de perete.
- Salut si tie. Esti o mica vedeta pe aici, si cel mai probabil nu te vei obosi cu cineva ca mine, dar... Vreau sa-mi pozezi pentru o lucrare in tus. E un proiect de amploare, o reclama pentru o firma de instrumente muzicale, si eu vreau sa folosesc imaginea ta.
Am raspuns rapid, lasandu-mi privirea in jos.

Am pufnit in ras, fiind sigur ca imediat imi v-a raspunde cu un " Da " absolut. Curiozitatea ei nu-mi parea prea normala la o adolescenta in cautarea succesului. Totusi mi-am abtinut de la comentarii inutile.
- Sa zicem ca eu caut ceva natural si... nu foarte iesit din cotidian.
Nu stiu daca o minteam pe ea sau pe mine, dar incercam sa ma scot cumva. Adevarul era ca am ales-o pentru ca eu o placeam, dar astfel nu m-as fi putut justifica in fata nimanui.

Am privit-o cu un calm inselator, abordand un zambet sarmant, tratand-o cu acelasi sentiment viu ca prima data.
- Evident...
I-am raspuns, facand o plecaciune scurta in fata ei, inainte sa-i intind mana pentru a ne indrepta alene spre sala, unde vom putea vorbi in liniste si fara a fi stingheriti de altcineva.
- Mergem ?

Am pasit cu putere, mergand cu pasi marunti, avand-o pe ea alaturi. Era o senzatie placuta, precum ceea a unui rege care stie ca-si v-a mosteni cat de curand intregul regat. Am scuturat scurt din cap, incercand sa-mi abtin astfel de idei.
- Spune-mi cate ceva despre tine...
Am incercat sa initiez o conversatie, mai mult din datorie decat din placere. Daca era dupa mine, m-as fi multumit doar sa-i fiu alaturi, privind-o.

M-am oprit din mers, in timp ce simteam cum chipul meu se crispeaza. Am lasat privirea in jos, incercand totusi sa mai surad odata, dar arogant, recunosc.
- Ma dezamagesti, la nici cinci minute te cand te-am vazut, Seul Mi. Nu-mi spune ca atunci cand cineva vrea sa afle ceva mai personal despre tine tu ii arunci in fata replica " Am avut cateva aparitii in televiziune "... Nu ma intereseaza asta, eu te vreau pe tine, cea fara dorinte mari si in care sa nu bata vreun reflector...
Am spus-o raspicat, exagerand pe alocuri, dar cu o sinceritate ca ma uimea si pe mine. Nu credeam ca pot trata astfel o fata, dar mintea mea imi era confuza. Eram insetat de persoana ei, pana in cel mai mic detaliu.

Dupa ce mi se risipi tot orgoliul masculin care-l incerca mai rau, o prinse din urma si incerca sa-i zambeasca, desi stins si fara afectiune reala.
- Acum... Spune-mi ceva despre tine !
Am conjurat-o sa-mi vorbeasca deschis, apropiindu-ma de locul in care ea se facuse comoda si privind-o atent, asteptand sa-i aud un alt glas de aceasta data, care sa-mi indice ca determinarea mea a schimbat ceva inauntrul ei.

Am zambit melancolic, luandu-i mana si ridicandu-o pana in dreptul chipului meu. Am avut initial gandul de i-o saruta, dar vazand ca probabil intuieste ce fac, am fost brusc sagetat de o emotie puternica. Mintea mi s-a luminat si am ranjit cu toata gura. Am tras-o pe ea aproape de mine, ducandu-i mana pana in spatele meu.
Mi-am apasat gura peste buzele ei, formand un sarut, din care speram sa nu reuseasca sa mai scape vreodata.

Instinctiv mi-am dus mana dreapta la buze, atingandu-le superficial. Am ranjit scurt, dar cu o parere ascunsa de rau.
- As putea sa-mi cer scuze, dar ar fi irelevant. Nu-mi pare rau... Ai trezit ceva in mine, iar eu am reactionat. Asculta-ma...Stiu ca voi fetele asteptati astfel de momente speciale, si vreti sa fie ceva deosebit, dar eu, nu numai in calitate de barbat, dar si ca persoana, nu pot sa astept ceva ce oricum nu v-a veni pentru mine. Am luat un moment si l-am facut special... Acum te intreb, ai simtit la fel ?
I-am marturisit totul dintr-o suflare, privind-o cu calm si urmarindu-i fiecare expresie cu teama.

Zambi cu toata gura, dezvelindu-si dintii de un alb stralucitor, si ii cuprinse talia, facand-o sa tresara sub puterea lui.
- Ai facut mai mult decat speram din partea unei adolescente...
Am raspuns, comparand-o pentru ultima oara cu celelalte tinere. Probabil ea urma sa fie singura tanara pentru mine, de acum inainte.

Desi ea incerca sa se apropie de mine, am impins-o in cele din urma pana cand spatele ei intalni duritatea unei banci. Am riscat, departandu-mi putin chipul zambitor de al ei, pentru a-i privi expresia, care speram eu sa fie una de siguranta sau macar de incredere.
Nici eu nu stiam ce urma, desi era evident pentru oricine, mie tot imposibil mi se parea, chiar si in acele momente certe.