Gimme a break

-Doaaamne dar cald mai e...Ma plangeam eu stergandumi transpiratia in timp ce mergeam cu viteza melcului turbat inspre padure...aveam nevoie de umbra si racoare pentru inspirati nu de imitatia iadului pe pamant.Dupa ce am ajuns in padure mam abatut de la carare si am ales cel mai imens copac care lam gasit si mam catarat in el tinand cu dintii caietul de schite si creionul.Dupa ce am ajuns in varf mam asezat confortabil pe o creanga mai solida si mam proptit cu picioarele de trunci si ma uitam inapoi spre cladirea in care locuiam momentan.Am deschis caietul si am inceput sa o schitez cu razele soarelui abatute asupra ei si chiar si un ciresul din fata geamului meu in miniatura.

Dupa ce zgomotele incetasera, m-am ridicat pe pe iarba moale si inca cruda, intorcand in acelasi timp pagina cartii mele. Desi groasa, era una proaspat tiparita, in care mirosul cald si dur al hartiei noi era bine intiparit si il simteam in nari mai mult decat simteam aerul curat din jur.
Am inaintat, observand ca oricine fusese aici, cel mai probabil plecase. M-am sezat langa trunchiul cel mai gros pe care l-am zarit, vrand sa simt o umbra ca sa-mi acopere trupul fierbinte. Mi-am redeschis cartea, oftand scurt inainte de a incepe noul capitol.

Am continuat sa dezenez si parca nimic nu mai era in jurul meu.Mereu ma pierdeam cand desenam sau pictam si acum nu era o exceptie.Insa cand sa finalizez schita mam miscat inconstient si am alunecat de pe o creanga apoi in urmatoarea secunda simteam ca sunt in gol.Caietul si creionul se loveau de crengi in caderea spre pamant dar eu mam oprit agatanduma cu greu de o creanga.
-Era sa raman fara gat...Am spus rasufland usuratatarnd in aer in timp ce incercam sa ma prind mai bine si cu mana libera de creanga.

Am tresarit, simind ca sunt sagetata de frica, cand mi-am ridicat privirile curioase si am zarit un tanar care aluneca printre crengile de deasupra mea, spre pamant. Nu stiam cum sa reactionez, daca voi avea puterea sa-i atenuez macar caderea, caci eram hotarata sa nu-l las de izbeliste, dar nu credeam ca sunt intr-adevar in stare de ceva. Totusi nu a fost nevoie sa intervin. Se salvase si singur.
Mi-am lasat cartea jos, si l-am privit, fara sa scot vre-un zgomot brusc, nevrand sa-l tulbur in acel moment critic pentru el.

Am dat din picioare ca un iepure pana mam agatat de alte crengi si am reusit sa ajung din nou langa trunchi.
-Ce taaare a fooost!Am strigat razand prosteste.Dupa ce mia trecut rasul mam strecurat printre ramuri cu pricepere si cand sa sar jos am observato pe tipa in ultimul moment asa ca miam ratat aterizarea cazand pe o parte in loc sa cad in picioare pentru a o evita pe ea.Toate coastele din partea stanga corpului mi-au fost sagetate de o durere suportabila.Am gemut infundat si mam intors pe spate...
-Pe asta nici eu nu am prevazuto.Iam spus fetei razand si apoi incepand sa imi dau bretonul din ochi si sa imi scot frunzele din par.

Am ramas muta si foarte mirata in primele secunde, stiind ca riscase pentru a ma evita pe mine in caderea lui. M-am apropiat incet, simtind cum buzele imi tremurau vizibil inainte de a-i vorbi.
- Esti bine ?! De fapt, evident nu esti bine, Doamne, ce spun eu aici ! Ai cazut de la vreo 5 metri pentru a nu ma lovi pe mine, cand m-ai observat in ultimul moment, nu... ?
I-am intins mana, nestiind cum sa-l ajut. Imi era frica ca durerea era prea mare pentru a se misca, dar totusi incercasem.
- Imi pare atat de rau, daca nu ramaneam stana de piatra ai fi fost si tu bine acum, nu numai eu...

Am zambit tot timpul cat a turuit abtinanduma sa nu pufnesc intr-un ras isteric.
-Calmeazate domnita.Am spus fals curtenitor.
-Ai mai mai vazut tu drac mort si rata innecata? Nu am nimic.Dar parca am toate frunzele din padure la mine in cap...Am adaugat ultima parte iritat continuand sa imi scot cu o mana frunzele.Eram obisnuit cu cazaturile de la skateboard asa ca nu ma mai durea deloc.Mam ridicat in fund si miam dat maieul murdar jos ramanand la bustul gol.
-Ooooo la naibaa! Sa inverzit!.Am spus in ciuda blestemand karma si toti zeii care mau facut sami mudaresc maieul alb impecabil.

Am rosit instantaneu, dar mi-am facut curaj, avand in vedere cat de dragut fusese el cu mine, absolvandu-ma de orice vina. M-am apropiat si i-am indepartat toate frunzele din par, una cate una, avand grija sa nu-i privesc partea superioara a corpului, care era dezgolita. Nu vroiam sa-i fac o impresie ciudata, asa cum reuseam mereu. Dupa ce am terminat, am dat sa ma indepartez repede, dar avand in vedere faptul ca atunci cand cazuse formase undeva in spatele meu o mica gramajoara de frunze si crengute mai subrede pe care le daduse jos, m-am impiedicat de acel covoras, pierzandu-mi treptat echilibrul, oricat incercam sa-l mentin totusi...

Am zambit dulce cand mia scos frunzele de par si am privito recunoscator.Tineam enorm la parul meu.Dar cand se indeparta incet ma pregateam sa o opresc insa vorbele miau fost oprite de faptul ca ea se indrepta repede si sigur catre pamant.Am sarit in doua secunde in picioare si am prinso de mana oprindo din cadere intr-o pozitie aproape verticala.Se parea ca nu eram singurul care era sa faca cunostinta cu pamantul in acea zi insa nu aveam chef so vad pe ea lata pe jos.

Observand ca el mi-a prins corpul, care mi se parea foarte greu in acele momente, m-am agatat de el cu mainile, precum o veverita speriata de creanga unui copac. Nu era o miscare foarte isteata, avand in vedere ca nu aveam motiv sa ma sperii, cel mai rau lucru care mi se putea intampla fiind cateva luxatii si asta doar daca as fi cazut prost. Totusi eram panicata si foarte stangace atunci...
Am inrosit, lasandu-mi privirea in jos din cauza stanjenelii care ma cuprinse fata de el.

In pozitia in care am prinso si in care sa agatat de mine imi rasufla direct pe pieptul gol si trebuie sa recunosc ca oricat de cald era mi sa facut si mai cald.
Am cuprinso cu ambele brate am ridicato in aer,era foarte usoara, si am facut o mica pirueta asezando apoi in picioare putin mai departe de gramajoara de crengute.
-E ok...Am spus zambindui desii nu imi vedea fata.
-A...poti sa imi dai drumul acum...Am adaugat inrosinduma putin.

In miscari stangace m-am desprins de el, fiind ametita, nu datorita intensitatii piruetei, ci din cauza emotiei vadite care-mi dicta. Cu pasi mari m-am indepartat de el, privind pierduta in jurul meu, evitandu-l doar pe el. Speram sa nu ne fi vazut cineva, deoarece era cea mai stanjenitoare clipa din cate traisem. Am fost atat de vulnerabila si copilaroasa, incat credeam ca innebunesc. Am oftat insa, incercand sa ma calmez, concentrandu-ma pe altceva, desi imi venea foarte greu.

Am ramas nemiscat privindo gandinduma ce avea sa faca in continuare.De asemenea cred ca miam stabilit un nou record la timpul in care am reusit sa nu vorbesc(inafara de cand dormeam).Fata asta avea reactii ciudate si cum pe mine ma atragea tot ce era ciudat...
-Ce sa intamplat? Te doare ceva?Tie rau?Mi-am pornit eu tornada de intrebari punand capat recordului meu personal.

Nu credeam sa se intereseze, dar am ingaimat niste raspunsuri cam vagi, fara a-l privi insa.
- Nu, ma simt foarte bine. Multumesc pentru ajutor...
Da, faptul ca ma ajutase mi s-a parut cel mai ciudat lucru la el. Iar faptul ca isi mai facea griji de starea mea, a unei necunoscute, desi eram intreaga, era un bonus care nu-mi parea chiar neglijabil. Mi-am reluat pozitia, nestiind ce altceva as fi putut face.
- Tie...Adica, tu nu te simti rau ? Ai cazut destul de urat... Ar fi bine sa te duci la cabinet, sa se uite cineva la tine, nu crezi ?
Am vrut sa-l indemn, vrand sa-si revina complet cat mai repede, deoarece ma simteam vinovata in multe feluri.

Am inceput sa rad cu pofta si mam aplecat luandumi maieul de pe unde aterizase cand am sarit sa o prind pe fata.Lam luat pe mine in miscari de felina si apoi mi lam netezit pe abdomen.
-Draga mea eu nu simt durerea...adica sunt obisnuit cu ea din mai multe cauze.Am spus aranjandumi suvitele de par mai rebele si amintindumi toate cazaturile luate din cauza pasiunii mele pentru adrenalina.
-Oricum sper ca nu te-am speriat prea rau cand am aterizat langa tine din copac...dar stii vorba aia: Niciodata nu stii cand aterizeaza un inger langa tine.Am spus in gluma cu un egoism fals si am inceput sa imi aduc desenele care se imprastiasera peste tot pe o raza de cativa metrii.

As fi vrut sa-lajut la stransul acelor schite ale lui, in primul rand pentru ca eram curioasa sa le vad, si vroiam si sa fiu de treaba, insa nu am mai indraznit, detectand urma de narcisism cu care-mi vorbea. Nu eram dezgustata de comportamentul lui, cum imi promisesem sa fiu, daca un baiat se v-a purta astfel cu mine, insa imi era frica sa nu devin vreo victima a sarmului lui egoist, asa ca mi-am zis sa pastrez distanta, decat sa risc.

Imi strangeam foile calm si toata energia acea care o aveam in mine a disparut lasand loc calmului.Dupa ce mi-am adunat toate foile am incercat sa le asez in ordinea in care erau inainte fara prea mult succes insa.
-Sa ma invat minte sa ma mai catar in copaci...Am spus observand ca desenul facut in copac nu il aveam in caiet.Mam intors imprejur cautandul cu privirea si lam vazut la picioarele fetei.
-Hey...te superi sa imi dai si mie ala?Am intrebato politicos indreptanduma inspre ea.

Mi-am indreptam privirea mirata spre locul indicat de el, si am ridicat foaia in mana, analizandd-o mai apoi. Era un desen foarte reusit si expresiv. I l-am inapoiat, desi as fi vrut sa ma uit mai indelung la el.
- Esti foarte talentat. Adica, probabil esti constient de asta, din moment ce esti aici, dar m-am gandit...Uhm, nu conteaza.
M-am oprit din balbaiala mea continua, inghitindu-mi cuvintele, oricum neintelese.

Am provitio atent si putin amuzat cat turuia si apoi iam zambit prieteneste.
-Cel putin nu sunt singurul care vorbeste mult...Da sunt talentat ar fi o prostie sa nu recunosc insa nu ma cred cel mai bun...am foarte mult de muncit pentru a ajunge acolo.Am spus vesel indesand foaia la loc in caieti si apoi uitanduma in jur prin frunze.
-Mi-ai vazut creionul?Am intrebat scarpinanduma neputincios in cap.

Din intamplare foloseam un creion ca semn de carte, asa ca i l-am oferit fara sa stau prea mult pe ganduri. As fi vrut sa-l privesc in timp ce desena. Mereu mi-am dorit sa privesc pe cineva lucrand, sa incerc sa-i surprind expresia si sa-i inteleg sentimentele. Recunosc ca as fi vrut sa scriu despre o astfel de persoana, dar nu am cunoscut nici una, care sa-mi atraga atentia atat de mult, prin dragostea pentru arta respectiva.

Am luat creionul recunoscator pentru ca mai aveam multe idei in cap si alt creion inafara de cel ce lam pierdut nu aveam la mine.
-Pot...pot sa te desenez?Am intrebato cu toata seriozitateta de care eram capabil in acel moment si apoi iam zambit dulce si incurajator sperand ca nu ma va conidera un ciudat sarit de pe fix sau ceva de genu.Voiam doa so desenez pentru ca era foarte frumoasa si imi placea seriozitatea ei in comparatie cu neseriozitatea mea.

Am ramas foarte mirata si magulita gandindu-ma la cererea lui. Nu stiam cum sa-i pozez, dar nu vroiam sa ma las invinsa de timiditate. Aveam sa invat repede, iar in timp ce el facea asta, eu puteam sa-i analizez felul sau de a crea.
- Ei bine, daca asta e ceea ce vrei, pot sa faci asta. De fapt, mi-ar face placere mie sa fac macar atat pentru tine...
Am raspuns cu o emotie puternica in glas, sfiindu-mi privirea.

Am zambit adorabil si apoi am privito ganditor...
-Poti sa te sprijini cu spatele de copac? Si sa te faci ca citesti?Am intrebato sugestiv analizandui atent corpul din cap pana in picioare sa surprind bine detalile si...arata bine deci de ce sa nu ma uit?
-O sa incerc sa desenez repede ca sa nu stai prea mult intro pozitie incomoda.Am spus luandumi cu greu privirea de la ea si incercand sa ma concentrez la foaia alba din fata mea.

- Ma indoiesc ca v-a fi o pozitie incomoda, avand in vedere ca sunt suficient de obisnuita cu ea...
Am spus in timp ce incercam sa-i fac pe plac, luand pozitia ceruta. Il priveam mereu, intrebandu-l din priviri daca aratam suficient de bine. Eram incordata, dar nu vroiam sa-i arat asta.
Desi ma ascundeam, am inceput sa citesc pe bune, gandindu-ma ca astfel voi uita de toate si voi fi mai naturala.

Am zambit si miam asezat foaia deasupra caietului de schite si am inceput sa desenez rabdator si cu pasiune.Am inceput sa schitez copacul de care era rezemata apoi conturul corpului ei cu o precizie milimetrica.Adoram sa desenez ceva din placere si lucrul asta se desfasura natural din instinctul meu.Dupa ce am terminat schita mam apucat sa finisez detalile si sa plasez bine umbrele.