Gimme a break

Am zambit si miam asezat foaia deasupra caietului de schite si am inceput sa desenez rabdator si cu pasiune.Am inceput sa schitez copacul de care era rezemata apoi conturul corpului ei cu o precizie milimetrica.Adoram sa desenez ceva din placere si lucrul asta se desfasura natural din instinctul meu.Dupa ce am terminat schita mam apucat sa finisez detalile si sa plasez bine umbrele.

Desi imi cream pana si mie impresia ca citeam, nu ma feream sa-mi mai arunc privirile curioase asupra lui, analizandu-i sumar cate o expresie sau figura. Nu eram eu fascinanta, dar la felul in care desena, as fi zis ca asa ma considera, dar bineinteles era un lucru imposibil acesta. Am oftat din instinct, apoi am rosit, sperand sa nu fi observat, deoarece nu stiam cum sa ma scuz.

Am ridicat imediat capul si am privito zambaret.
-Sa intamplat ceva?Am intrebat tot zambitor dar si putin ingrijorat.Nu voiam ca modelul meu sa fie stanjenit cu ceva.Apoi mam ridicat in picioare si mam intins.
-E gata.Am spus apropiinduma de ea si intinzandui foaia pe care era desenata ea sprijinita de copac privind atenta dar si visatoare la care.Am desenato oarecum din profil iar parul ai vantura incet parul pe langa umerii delicat conturati.Dintre doua ramuri ale copacului se ivea doua raze de soare coborand spre ea insa pierzanduse pana sa ai atinga pielea.De asemenea am mai desenat si cateva frunze din imaginatia mea care pluteau jucaus pe langa picioarele ei inainte de a cadea in iarba.
-Cum ti se pare?Am intreba muscandumi buza inferioara pentru a ma pregatii de critici.

Am luat foaia in maini cu o nebanuita delicatete si am admirat-o indelung, simtind cum mainile incep sa-mi tremure.
- Sunt atat de frumoasa...
Am ingaimat eu cu putere in glas, zambind. Cand in final mi-am dat seama de gafa, am rosit instantaneu, lasand foaia in poala mea, pentru a-mi acoperi chipul.
- Glumesc. Adica, desenul tau a iesit minunat, nu eu sunt cea frumoasa. Tu, tu mi-ai oferit asta in lucrarea ta si iti multumesc... Scuze, scuze. Spun prostii... Esti foarte, foarte bun. Merci...

Mam uitat la ea si mirat si amuzat si mam lasat jos stand pup si privindo de aproape.
-Eu desenez ce vad.Adica nu bag de la mine cu exceptia frunzelor alora ce nau iesit chiar asa de superb.Am spus razand scurt.
-Deci tipa superba ce o vezi in desen esti tu si nu altcineva sau rodul imagineatiei mele.Nu te indoii ca esti frumoasa pentru ca esti.Am spus ridicandui cu doua degete barbia si serios cu toata convingerea cu care credeam ca e frumoasa.

Buzele imi tremurau vadit, iar ochii mi s-au marit, in timp ce toata am rosit, nestiind ce avea de gand. Am intredeschis pentru scurt timp gura, dar mi-am inghitit frazele brusc, muscandu-mi partea interioara a buzei inferioare, asteptand parca un miracol, de care eram parca constiienta ca nu poate veni. Mintea imi juca feste, in cel mai dubios mod posibil.

Am ras scurt si apoi am privito in ochi direct fara sa spun ceva vreme de cateva minute lungi.Avea niste ochi verzi superbi.
-Vezi? Si asa imbunjorata si cu ochii aceia de caprioara esti frumoasa.De ce tie asa greu sa crezi?Am intrebat duios sperand sa o pot face sa vorbeasca.

La inceput am balbait niste sunete neclare, apoi am oftat si am inchis ochii. Dupa ce m-am calmat, am inceput sa vorbesc cu genele aplecate peste privirile mele curioase. Daca nu-l vedeam, nu ma intimida.
- Ei bine, am avut un singur prieten in toata viata mea si s-a despartit de mine inainte sa ajung aici, deoarece nu era de acord sa studiez atat de departe. Era gelos si credea ca venind aici il voi uita, dar cu o zi inainte sa plec, s-a despartit de mine, afirmand ca oricum sunt prea urata sa mai atrag pe altcineva inafara de el, insa nu risca nimic cu mine...
Am spus totul fara sa trag macar odata aer in piept, desi simteam nevoia. La finalul marturisirii mele mi-am satisfacut si acea nevoie, respirand cu placere.

Am ascultato cu atentie si apoi iam dat drumul la barbie si mam ridicat in picioare si mam invartit putin ganditor.
-Draga mea...tipi dinastia retardati mai exista din pacate.Adica...daca a spuso nu inseamna ca e adevarat ci inseamna ca daca a vazut ca nu renunti la studiu pentru el a decis ca oricum va despartiti si de ce sa nu iti zica cateva chestii asa aiurea din ciuda in semn de la revedere.Si ar fi riscat destule lasandute aici cu mine.Am spus intorcanduma sprea ea si facandui cu ochiul.

- Aaaaa...
Am inganat vocala, rosindu-ma precum un copil la gradinita, dupa ce facea o boacana. Mi-am asezat chiar si mainile in poala, privind cu stinghereala in jos. Tremuram toata, iar privirile lui ma faceau sa innebunesc.
- Cred...Uhm, ca...Cred ca ai dreptate.Aham...
Am dat afirmativ din cap, muscandu-mi buza inferioara.

-Bineinteles ca am dreptate!Am spus ca si cum era cel mai evident lucru din lume.
-Uitete!!!Am spus ridican foaia din poala ei si aratanduio.
-Vezi?Tu esti!Te-ai uitat vreodata la tine? Sa te uiti cu adevarat la tine nu in treacat.Am intrebat determinat so conving ca era frumoasa.

Am inchis din nou ochii, simtind cum mi se umezesc ochii, dar mi-am retinut lacrimile. Am zambit, desi aveam chipul ascuns.
- Sa uitam de asta. E o prostie din partea mea sa ma plang de ceva atat de banal. Mai ales tie...
Am inceput sa-mi framant mainile, jucandu-ma si cu materialul rochiei.

Am privito putin milos si apoi iam intins mana.
-Dimitri.Am spus vesel si apasand pe R fara sa vreau.Iar mia iesit accentul rusesc la iveala.
-Si stai linistita...stiu sa ascult daca ai nevoie de cineva cui sa i te destainui.Am spus calm tinaind mana intinsa.

Mi-am ridicat chipul umed, si am privit in jur cu ochii injectati, zambind totusi. I-am prins mana, visand deja cum m-ar putea ridica cu putere, luandu-ma in brate...
Am scuturat scurt din cap, razand singura de naivitatea mea.
- Foarte vulnerabila Dominique J.,... Incantata.
Am raspuns, asteptand sa vad ce v-a face in continuare.

Iam luat mana si am sarutato gratios zambind cuceritor.
-Incantat domnisoara Dominique J.Am spus continuand sa zambesc.Apoi am luat foaia pe care desenasem si iam intinso.
-Poftim.Tine tu desenul.Sa iti aminteasca mereu ce minunata esti.Si nu mai plange.Am spus aplecanduma din nou si stergandui delicat lacrimile ca si cum erau pretioase.

Am suras, precum orice fetiscana, apoi mi-am retras mana, odata ce am luat si foaia.
- Apreciez...
Din nou am fost sagetata de o emotie mai puternica, dar calda si am izbucnit intr-un ras bland.
- Gestul tau ma flateaza.
Am recunoscut, usor cam dramatic, facand un gest teatral.

Am zambit la fel de curtenitor.
-Oricant domnisoara Dominique.Am spus de data asta lansadumi accentul la iveala complet.Unor fete le placea.Ma simteam ca intro piesa de teatru si imi placea micul nostru joc de roluri.

Am suras bland cu o urma de melancolie. Imi trezise sentimente care recunosc ca imi placeau. Atat de triste, dar placute, care te loveau incet, nu brusc.
- Esti atat de sociabil, si dragut, si atent... cu toate fetele ?
Am intrebat, fara sa-mi consult si constiinta. Vorbeam din... Nu mai inteleg cum am ajuns sa vorbesc atat de deschis.

Am zambit si eu cand am vazuto ca zambeste si aproape am radiat cand ma intrebat faza cu toate fetele.
-Nu...de fapt nu am mai fost dragut cu vreo fata de muult timp...mam mai ramolit si eu.Am spus glumet facandui cu ochiul pentru a mai distinge atmosfera care trebuie sa recunosc ca nu mai era incarcata si nici stanjenitoare.

Am chicotit, incepand sa-mi mai calmez simturile. Deveneam amortita, dar ma pastram suficient de treaza.
- Sa fiu sincera, ma bucur... Ai spus exact ce vroiam sa aud. Putini baieti fac asta, mai ales cu mine.
Mi-am lasat capul in poala, ridicandu-mi genunchii, sprijinindu-mi fruntea obosita pe ei.
- Scuze, iar ma plang. Cred ca-mi place sa vorbesc despre mine...

Am zambit intelegator si am mangaiato tandru pe par cand si-a lasat capul pe genunchi.
-Chiar nu ma deranjeaza sa vorbesti despre tine...asa aflu mai multe fara sa te agasez cu intrebarile.Am spu putin timid pentru prima oara de cand neam intalnit.

Am zvacnit de cateva ori sub mangaierile lui, apoi mi-am facut un curaj de care nu eram constienta pana atunci, si i-am atins mana cu care-mi dezmierda parul cu degetele mele subtiri, vrand sa-i creez aceasi senzatie, desi probabil era imposibil.
- Incerci sa ma cuceresti ...
Am intrebat cu jumatate de gura, avand inca chipul scufundat in materialul subtire al rochiei.

Ma furnica zona unde imi mangaia pielea si am inchis ochii zambind si bucuranduma de senzatie insa iam deschis imediat cum am auzit intrebarea ei.
-Nu...nu stiu...te-ar deranja daca as incerca?Am intrebat subtil cu o voce visatoare.

Am suras, vrand sa ma apropii si mai mult de el, dar nestiind cum, m-am rezumat la a repeta miscarea.
- M-ar deranja daca ai incerca numai atat...
Am raspuns la fel de visatoare, avand un glas cam stins, si tremurand. Dar imi zambeam mie, cu placere.

Am zambit si am intins mana trasandui conturul buzelor cu degetul privind cu placere reactiile corpului ei si expresiile ce i se citesc pe chip.
-Si ce ai mai vrea sa incerc?Am intrebat cu un ton putin rautacios dar si pofticios continuand ceea ce faceam.

Mi-am muscat buza inferioara in interior, si priveam cu pupilele dilatate probabil indrazneala si farmecul sau. Mintea mea imi dicta sa-mi iau cartea si sa fug, dar inima ma tinea inlantuita in raza sa vizuala.
- Uhm, uhm...
Am balbait niste sunete, apoi mi-am inghitit orice cuvant, vazand ca continua sa se joace cu mine.